În zbaterile şi frământările ce
s-au manifestat în Europa lovită de criză se numără şi curentele care vizează
separarea şi fragmentarea statelor. Şi cum în geopolitică principiul acţiunii
şi reacţiunii este esenţial, trebuie
căutate interesele pe care aceste mişcări le-ar servi. Şi aici pot fi aduşi în
discuţie adversarii sau detractorii Europei Unite.
Pe
acest fundal, începând cu 1 aprilie 2012, Uniunea Europeană a creat
posibilitatea pentru ca cetăţenii săi să beneficieze de dreptul iniţiativei
cetăţeneşti europene, prin intermediul căreia, în anumite condiţii – un milion
de adeziuni, din cel puţin şapte state membre – se poate cere introducerea în
legislaţia europeană a unei prevederi care să mulţumească organizaţia/iile
iniţiatoare şi, probabil, cetăţenii europeni semnatari.
Profitând
de oportunitate, o organizaţie catalană (Comisia Internaţională a Cetăţenilor
Europeni – ICEC), care a cerut sprijin şi din alte ţări europene, a
înregistrat, în data de 4 decembrie 2012, iniţiativa cetăţenească intitulată „Întărirea
dreptului la autodeterminare în legislaţia UE”, a cărei înregistrare a fost
respinsă de către Comisia Europeană, la
începtul acestui an de Comisia Europeană, pentru că subiectul nu este
considerat de competenţa organismelor europene şi prevăzut ca atare.
Făcând
o paralelă între viziunea oficilalilor europeni şi cea a unora dintre liderii
maghiari din România, am încercat să vedem care este viziunea lor, Izsák
Balázs, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS) şi Zsolt Szilágyi,
vicepreşedintele Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT) au declarat
portalului nostru că, într-adevăr, obiectivul vizat de iniţiativa catalană nu
era unul realist, fapt care a condus la respingerea sa de către reprezentanţii
Comisiei Europene (dat fiind că nu intră în competenţa acesteia).
De asemenea, vicepreşedintele PPMT, Zsolt Szilágyi, a detaliat,
referindu-se la acţiunile realizate în plan european de formaţiunea pe care o
reprezintă, că nu au putut fi obţinute mai multe rezultate pentru că „din
păcate, UDMR nu a dorit acest lucru şi şi-a ales un alt drum” decât cel al
colaborării. În ultima perioadă, de un an şi jumătate, preşedintele Consiliului
Autonomei Maghiare din Transilvania, László Tőkés, a convocat de partu ori o
consfătuire, la care, evident, a fost
invitată şi UDMR, împreună cu celelalte organizaţii maghiare din Bazinul
Carpatic. Din punctul nostru de vedere este regretabil că UDMR nu este dispus
să discute cu organizaţiile maghiare transilvănene şi din Bazinul Carpatic, şi
cu atât mai mult doreşte să discute cu alte partide şi cu alte comunităţi din
Occident. Cred că puteam să adoptăm o poziţie mult mai eficientă, dacă ne-am
fi raportat la această chestiune ca la o
cauză europeană şi nu ca la o luptă politică internă transilvăneană”.
Cu prilejul interviului acordat,
Zsolt Szilágyi a avut amabilitatea de a ne explica care este viziunea corectă
asupra conceptului de „comunitate naţională autohtonă”, noţiune asupra căreia
se concentrează multe dintre acţiunile unor organizaţii europene şi chiar ale
PPMT.
Iată ce ne-a declarat:
„În cadrul dreptului
internaţional, precum şi între experţii juridici există o veche dispută despre
comunităţile care pot fi considerate autohtone. Cred că la această dispută un
răspuns găsim în raportul elaborat de ONU, în anii 70. Aşadar, prin comunităţi naţionale autohtone înţelegem
acele comunităţi care, prin domiciliu, cultura şi limba lor sunt legate -
mergând în urmă cu mult timp – sunt legate de un singur loc din Europa, faţă de
comunităţile emigrante, respectiv refugiate din cauze politice, sociale sau
economice. Este de la sine înţeles că Europa trebuie să-şi apere diversitatea
culturală, inclusiv cultura autohtonă, chiar dacă aceste culturi nu se află în
ipostaze dominante în ţara sau societatea respectivă în care există, în care
trăiesc".
Balázs Magdolna